marți, 14 decembrie 2010

Iubire



O lumina murdara se tara pe fundul unei ruini de suflet. Devenise aproape lichida si nu facea altceva decat sa aminteasca ce fusese odinioara.  La fel ca lumina, niste umbre ale unor ganduri bantuiau fara sa lupte ca de obicei, fara sa se transforme, ci doar imputinantu-se cu fiecare clipa care picura, arzandu-le fiinta firava.
As fi vrut sa cazi de mai sus ca sa te strivesti macar. As fi vrut sa cunosti si tu linistea. Linistea aceea care nu mai doare, linistea care te transforma, te amesteca si te inglobeaza in fiinta ei muta si cenusie. Sa cunosti intunericul din interior, iar nu cel din exterior, cel care te poseda, nu cel care te invaluie, cel care te inlocuieste, nu cel care te mangaie.
Acum insa nici macar nu stii ca ai cazut. Fara sa intelegi de ce s-a intamplat, te lupti cu putinele puteri care ti-au mai ramas pe fundul ruinei tale de suflet sa vezi din nou lumina. Sa te transformi din nou cu fiecare senzatie si sa urli o data cu fiecare dorinta. Dar nu mai poti. Nu mai ai energie. Nu ai nici suficient intuneric, nici suficienta lumina. Cand ai cazut, nu ai lovit podeaua rece, ci ai ramas undeva in apropiere. Poate la o palma de ea. Dar nu ai atins-o. Pentru ca nu ai avut putere. Nici sa cazi si nici sa ramai sus.
Ruinele nu sunt nici vii nici moarte, sunt doar urme. Infrunta timpul care le spulbera putin cate putin cadavrul pietrificat.
Nu era nimic inauntru.  Nimic in afara de o neliniste neputincioasa care facea fiecare gest sa doara si fiecare respiratie sa se inece in praf.
Si asa, ca un batran strivit de propria viata, care urca incet drumul catre moarte, continui si tu sa crezi, sa incerci, sa speri, fara sa stii ca te indrepti cu fiecare incercare spre neant. Te identifici incet cu tenebrele fiintei tale, si fiecare sentiment pe care il mai poti creea e murdarit de ramasitele celui de dinainte si schilodit de un suflet muribund care nu a putut sa il nasca intreg.
As vrea sa fiu langa tine si sa iti dau din intunericul si din pacea mea. As vrea sa te strivesc  eu, sa implinesc ceea ce tu nu ai avut curaj si sa mor din nou, de data asta insa, odata cu tine. As vrea sa ma pierd in ceata din afara si sa nu mai stiu cine esti tu, cine sunt eu, care sunt gandurile si care e durerea, care sunt sentimentele  si care remuscarile.