Pana acum credeam ca doar inchis in labirintul de piatra, din adancul temnitei mele ma pot ascunde cu adevarat. Credeam ca doar aici pot fi intr-adevar singur, doar eu cu gandurile mele. Ca aici nu ma poate ajunge nimeni si nimic. Era turnul meu de fildes, construiti din bucati pietrificate din mine. Aici, inchis intre scheletele amintirilor si cadavrele senzatiilor, puteam sa devin eu. Puteam sa arunc masca ipocriziei si sa las intunericul sa inmugureasca. Sa prinda contur, sa ia fiinta si sa umple marunta incapere pe care ceilalti o numesc suflet. Aici doar, pot sa admir cum creste din pereti, se revarsa din colturi sterpe, cum se materializeaza si se sparge in mii de bucatele de gheata cenusie care se dizolva in umbra atotputernica. Da, aici, eram eu. Doar eu, fara nici o influenta exterioara, fara reguli si canoane, fara constrangeri sau lanturi cu zalele din cuvinte goale si absurde.
Dar am descoperit ca ma inselam. Si asta, putin cate putin, cu fiecare iesire din turnul meu de cenusa. Am simtit la inceput. Apoi am inteles. Nu stiu daca m-a bucurat sau nu. Nici macar nu stiu daca m-a surprins. A fost mai mult o constatare.
Nu mai eram aveam nevoie de turn pentru a fi singur. Fusese doar o amagire.
Printre celelalte masinarii mai mult sau mai putin complicate, care poarta numele de oameni, in mijlocul celui mai animat schimb de cuvinte sau sentimente, in vartejul de senzatii straine si cumplit de superficiale care ma inconjoara…. E la fel. La fel ca in turn, ca in labirint, ca in temnita.
Sunt singur.
Ei se inteleg atat de bine, sunt fericiti chiar, comunica isi impartasesc experiente, trairi, emotii, sunt surprinsi, se prefac, mint, urasc, iubesc, plang, zambesc, dar…. Este doar vantul care spulbera nisipul dunelor din desert. Dincolo de acest vant, si de firisoarele de piatra macinate de-a lngul mileniilor…. Nu e nimic. Nimic in interior. Nu traieste, nu pulseaza, nu creste, nu simte, nu se transforma.
Nu e viata. Ci doar vantul are agita firisoarele de nisip, animandu-le fiinta de piatra stearpa, intr-o sinistra batjocura la adresa vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu