Eu

                         

                                                                          

E frig si e intuneric. Nu stiu de unde vine frigul, dinauntru sau dinafara. Doar il simt. Si poate ca nici nu ma intereseaza de unde vine. M-am obisnuit de mult cu el, nu atat cat sa imi placa, ci atat cat sa nu il mai observ, atat cat sa devina o parte din mine. Intuneric….. Cu el e alta poveste. Intunericul vine din exterior, niciodata din interior, pentru ca cel din interior nu vine, nici nu pleaca. Zace. Se taraste pe peretii interiori ai fiintei mele pana cand umple golul imens care sunt eu. Intuneric si frig. Frigul nu stiu de unde a ajuns in mine. Stiu doar ca suntem prieteni vechi. Poate nu chiar prieteni, e mai mult o simbioza stranie.

De ce nu lumina si caldura, ai spus? Tie iti plac lumina si caldura? Sau intrebi doar mecanic, pentru a intretine conversatia? Lumina si caldura sunt false, sunt cumplite, sunt de o ipocrizie distructiva. Nu as putea sa supravietuiesc in mijlocul lor. Pentru ca ele ar umple golul, si umplandu-l, m-ar strivi. Umplandu-l, as inceta sa fiu eu, si as deveni ele.

Intunericul e plin, dens, greu, nu se filtreaza prin spatiu, ca lumina, ci devine spatiul in care ajunge. La fel si frigul. Frigul opreste, blocheaza, conserva, pastreaza, apara. Intuneric rece. Ca intr-o fortareata inexpugnabila, in care, izolat de tot si de toate, lupti din toate fortele sa te izolezi si de tine.

Nu ma mai intrerupe, si nu incerca sa imi spui ca tu te simti bine cu tine. Pentru ca stii mai bine decat mine ce se intampla in orele adanci ale noptii, cand nu ai somn si pojghita subtire de superficialitate incepe sa se destrame, dandu-te la iveala pe tine. Dezvelindu-te, asa cum un cavou frumos se deschide pentru a scoate la iveala continutul sau. Dezgust si mizerie.

Eu am acceptat ceea ce sunt. Sunt intuneric si frig. Un gol intunecat si rece. Si la suprafata, o carapace fragila care seamana cu un om. Nu stiu daca seamana cu mine sau cu altcineva, stiu doar ca e suficienta pentru ca ceilalti sa nu isi dea seama ce sunt de fapt. Pentru ca ceilalti sa accepte carapacea mea ca asemeni lor si sa nu ma remarce.

Sunt bucuros ca inauntrul meu e intuneric si frig. Am intalnit si oameni care in interior aveau o alta carapace, si in ea, alta, tot asa pana cand in mijloc nu era decat pustiu.

Cred ca am sa plec. Simt ca in noaptea asta, imi va fi foarte freu sa raman in carapacea mea, si ma tem sa nu o sparg si sa ma pierd in intunericul si frigul de afara.